Aceasta icoana se bucura de o cinstire deosebita in Rusia in virtutea rolului sau in istoria nationala a acestui popor, iar pe de alta parte pentru ca a dobandit un loc foarte important in sanul catolicismului apusean de cand papa Ioan XXIII a incredintat-o spre cinstire crestinilor apuseni, ca mijlocitoare pentru unitatea Bisericii.

Aceasta icoana a fost in 1131 adusa din Constantinopol in Rusia, dusa la Vladimir in 1155, apoi la Moscova in 1395. Ocrotitoare a Rusiei, ea a ramas in catedrala Adormirii din Kremlin pana la revolutia de la 1917. Apoi a fost pastrata in galeriile Tretiakov, unde nenumarati crestini au venit sa se roage in fata ei.

Dupa traditie, asa cum se canta in slujba sarbatorii din 26 august, la vecernie, icoana a fost pictata de Sfantul Evanghelist Luca in timpul existentei pamantesti a Maicii Domnului:

Atunci cand pentru prima oara, icoana Ta a fost zugravita de vestitorul tainelor evanghelice, si ti-a fost adusa pentru ca s-o recunosti si sa-i daruiesti puterea de a-i mantui pe cei ce ti se inchina, te-ai bucurat, Tu care esti plina de milostivire si izvor al mantuirii noastre, ai fost ca si gura si glasul icoanei (Vecernie, stihire glasul 6).

„Vă rog, să întindeţi mână de ajutor copiilor voştri, ca să nu fim pedepsiţi şi pentru păcatele săvârşite de ei. Nu ştiţi, oare, ce a păţit preotul Eli, că n-a îndreptat cum se cuvine păcatele copiilor lui? (I Regi, 4, 18-19). După cum un doctor nu vindecă o rană dacă întrebuinţează plasture în loc de cuţit, când rana are nevoie de cuţit, tot aşa şi preotul acela a primit aceeaşi pedeapsă ca şi copii lui, pentru că s-a purtat cu ei cu multă blândeţe, în loc să-i pedepsească pe măsura păcatelor lor.

Să ne temem, vă rog, de această pildă! Iar dacă avem copii să ne îngrijim de creşterea lor." (Omilii la Facere, omilia LIX, V, în col. PSB, vol. 22, p. 263)

Luni, 5 iulie, la Palatul Mitropolitan au fost convocaţi preoţii protopopi din raioanele care sunt în jurisdicţia directă canonică a ÎPS Mitropolit Vladimir. 

Tema abordată a fost axată pe iniţiativa Bisericii de a promova „Bazele Ortodoxiei” în instituţiile preuniversitare ale republicii. 

În urma discuţiilor purtate s-a stabilit înaintarea propunerilor din partea protopopiatelor, urmând să fie organizate întruniri cu slujitorii.

În ziua de 3 iulie 2010 Prea Sfinţitul Petru, Episcop de Hâncu, Vicarul Mitropoliei Chişinăului şi al Întregii Moldove, a săvârşit slujba privegherii în biserica cu hramul în cintea Sfântului Marelui Mucenic Pantelimon din demisolul Catedralei "Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel". La această slujbă au participat un alai de creştini veniţi din toată ţara pentru a se închina sfinţeniilor aduse în mănăstire.

A doua zi, în data de 4 iulie, Prea Sfinţia Sa a săvârşit Sf. Liturghie la care au participat întregul sobor de clerici ai mănăstirii.

După ce a fost citită pericopa evanghelică a vindecării slăbănogului, Episcopul Petru a rostit pentru toţi cei prezenţi un cuvânt de învăţătură în care a explicat care sunt „cauzele tuturor bolilor sufleteşti şi trupeşti care apar în viaţa noastră”.

În ziua de 30 iunie 2010 Prea Sfinţitul Petru, Episcop de Hâncu, Vicarul Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove a adus la Mănăstirea Sfintei Cuvioase Parascheva o părticică de moaşte a Fericitei Maice Matrona şi părticelele de moaşte ale celor 12 Apostoli împreună cu Hitonul Domnului.

Aceste sfinţenii au fost întâmpinate cu mare evlavie întreaga obşte monahală a Sfântului Locaş şi de pelerinii prezenţi în acele momente în incinta Mănăstirii Hâncu. Episcopul Petru împreună cu întregul cler al Mănăstirii au citit după aceasta Canonul celor 12 Apostoli şi Acatistul Fericitei Maicii Matrona de la Moscova.

În data de 29 iunie 2010, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove Episcopul Petru a efectuat o vizită în oraşul Suma din Ucraina. La Catedrala Episcopală cu hramul Schimbarea la Faţă a Domnului din acest oraş Prea Sfinţitul Evloghie, Episcop de Suma şi Ahtârsc a transmis Prea Sfinţitului Petru, Episcop de Hâncu o părticică de moaşte a Fericitei Maice Matrona de la Moscova pe care la rândul său a primit-o de la Sanctitatea Sa Kirill, Patriarhul Moscovei şi a întregii Rusii. Moaştele for fi însoţite de arhimandritul Visarion.

În aceeaşi zi Episcopul Petru s-a deplasat în oraşul Odessa unde a primit părticelele de moaşte ale celor 12 Apostoli împreună cu Hitonul Domnului care la rândul lor au fost aduse din Italia.

În ultima perioadă, cu diferite ocazii mi se pun întrebări referitoare la introducerea în curricula şcolară a disciplinei „Bazele Ortodoxiei”. Am hotărît să abordez cîteva argumente întru susţinerea acestei iniţiative.

Astăzi, tot mai des auzim că se destramă tot mai multe familii. Unii mă întreabă de ce statul încurajează divorţurile, iar Biserica Ortodoxă din Moldova nu stopează răspîndirea acestui păcat? De ce Biserica noastră nu educă oamenii în aşa mod ca divorţurile să nu mai fie atît de răspîndite? De ce a crescut numărul sinuciderilor ? Ce îi determină pe sinucigaşi să-şi pună capăt zilelor ?

Mai întîi de toate voi puncta nişte date statistice. Rata divorţurilor în Republica Moldova în raport cu numărul căsătoriilor este destul de înaltă.

Auzim în Biserică spunându-se că Iisus Hristos prin întruparea Sa, prin viaţa, minunile, patimile, învierea, şi înălţarea Sa a cer a scos lumea din mâinile diavolului, ne-a scăpat de consecinţele păcatului strămoşesc, a îndumnezeit firea umană, a unit-o cu Dumnezeu. Îi auzim pe slujitorii lui Dumnezeu spunând că Hristos după Învierea Sa a unit cerul cu pământul, a restabilit relaţia de comuniune între om, natură (universul creat) şi Dumnezeu. Dar ceea ce vedem în jurul nostru e cu totul altceva.

Parcă lumea e astăzi în mâinile diavolului mai mult ca oricând, oamenii sunt foarte departe de a fi în comuniune cu Dumnezeu. Bărbatul tot îşi câştigă pâinea în sudoarea frunţii, femeia tot naşte în dureri şi este în continuare condusă de bărbat, deşi se spune că Iisus Hristos a eliminat consecinţele păcatului, natura ne este în continuare ostilă prin fel de fel de cataclisme (furtuni, inundaţii, secetă, cutremure, fulgere, etc.).

O nouă lumină s-a răsfrânt asupra voastră, o, aleşilor, cei ce purtaţi icoana lui Dumnezeu în voi înşivă! Prin perdeaua dată puţin la o parte de mâna Celui Preaînalt, o nouă scăpărare de lumină s-a răsfrânt asupra voastră, luminându-vă ca fii ai lui Dumnezeu. Această lumină vă dezvăluie misticul, veşnicul, fericita taină a veşnicei paternităţi şi a filiaţiei veşnice. în această lumină, o binecuvântare a coborât asupra voastră şi balsamul consolării a coborât asupra ochilor voştri scăldaţi în lacrimi.

Domnul Iisus este unic atât ca Hristos, cât şi ca Fiu al lui Dumnezeu. Ca Hristos, în sensul de Mesia (Alesul), El este unul de la începutul până la sfârşitul lumii. Omenirea nici nu poate să găsească şi nici să aştepte un alt Mesia. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi (Mt. 24, 5-24). Aceasta este profeţia revelată de Unicul, Adevăratul, Clarvăzătorul Hristos. Au fost falşi mesia, sunt chiar şi acum, şi vor fi din ce în ce mai mulţi pe măsură ce se apropie sfârşitul neamului omenesc. Dar numai unul este adevăratul Mesia, veritabilul Hristos, nemărginitul Iubitor al omenirii. Acest Unul Adevărat, Veritabil şi Nemărginit este Mesia tuturor neamurilor şi al tuturor oamenilor lumii, din orice regiune şi din orice timp. El este unul şi unicul Mesia, atât al celor morţi, cât şi al celor vii, care au fost, care sunt şi care vor urma.

În ziua de 24 iunie 2010, la schitul românesc Prodromu, Sf. Munte Athos, o delegaţie a Eparhiei de Sankt-Petersburg (Biserica Ortodoxă Rusă), a primit o copie a Sf. Icoane a Maicii Domnului „Prodromiţa” cea nefăcută de mână omenească.

Icoana a fost asezată în Biserica ”Sf.M.Mc. Ecaterina„ din localitatea Țarskoe Selo, unde duminică, 27 iunie 2010, a fost săvârșită sfințirea sfântului lăcaș.

Deasemenea sfinţenia a fost însoțita și de către delegația oficială a Sf. Munte și anume: Starețul Simeon Dionisiatul, monahul Eftimie și încă doi monahi de la Schitul românesc Prodromu.

În conformitate cu circulara Mitropolitului de Krutițk şi Kolomna din 22 iunie, în parohiile ce țin de Eparhia de  Moscova a fost instituită o nouă funcție, cea de catehet-misionar. Documentul este publicat pe site-ul oficial al Eparhiei. Decizia de a stabili un post de catehet-misionar a fost luată la o reuniune a decanilor şi preşedinţilor de departamente ale Eparhiei de Moscova, care a avut loc în 11 martie la Mănăstirea Novodevicii din Moscova.

Conform documentului: Catehetul-misionar - este în directă subordonare a preotului paroh, cleric sau mirean angajat în catehizare. Acesta trebuie să aibă suficientă experienţă în domeniul vieţii bisericești, învăţământului teologic, formării general-umane, permanent îmbunătăţindu-și nivelul de educaţie şi să fie competent să efectueze toate tipurile de catehizare.

Lisa Meggs (43 de ani), o britanică din North Somerset, a pus pe mormântul soacrei decedate recent, înmormântată în cimitirul Ebdon Road din orăşelul Weston-super-Mare, o cruce din lemn de jumătate de metru, care trebuia înlocuită ulterior cu o piatră funerară de granit.

Când după un timp oarecare Megss împreună cu soţul şi fiica au venit la mormântul mamei-soacre, au depistat că crucea a dispărut. Ea a anunţat administraţia cimitirului despre furt însă a primit răspuns că nu a fost vorba de aşa ceva - crucea a fost înlăturată deoarece aceasta „nu corespunde standardelor stabilite de consiliul local" şi „reprezintă un pericol pentru sănătatea şi securitatea vizitatorilor".

Părintele profesor universitar Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, a acordat un interviu postului Radio TRINITAS pe tema Simbolului niceo-constantinopolitan (Crezul). Răspunsurile sunt menite să edifice orice credincios şi să răspundă eventualelor nelămuriri pe care le-ar putea avea asupra articolelor din Simbolul de credinţă. Interviul, realizat de pr. Ciprian Apetrei, a fost difuzat în cadrul emisiunii Dialogurile Trinitas. Redăm câteva fragmente.
Măreşte

Pr. Ciprian Apetrei: La baza Mărturisirii noastre de Credinţă Ortodoxă stă Simbolul niceo-constantinopolitan. Cu alte cuvinte, tema pe care o alegem astăzi este "Crezul ortodox, fundamentul Ortodoxiei credinţei noastre". E adevărată afirmaţia sau nu?

Interviu cu scriitoarea Aspazia Oţel-Petrescu, apărut în numărul 16 din Familia Ortodoxă.

Doamna Aspazia Oţel-Petrescu este una din multele femei care au pătimit ani de zile în temniţele comuniste, având în suflet o necuprinsă dragoste de neam şi ţară. În cei 14 ani de detenţie, a trecut prin închisorile de la Mislea, Dumbrăveni, Miercurea-Ciuc, Jilava, Botoşani şi Arad. A răbdat chinurile la care a fost supusă cu vitejie şi credinţă în Dumnezeu, iar Domnul cel Atotmilostiv i-a purtat de grijă, a mângâiat-o şi i-a adus bucurii duhovniceşti, ajutând-o să depăşească momentele critice. Fie ca jertfa ei, precum şi cea a tuturor celor întemniţaţi pentru credinţa lor, vii sau mutaţi la Domnul, ar trebui să ne dea şi nouă curaj în lupta cu propriile păcate, cu patimile şi ispitele, îmbărbătându-ne pentru a duce lupta cea bună, păzindu-ne împotriva necredinţei ce caută să stăpânească astăzi lumea.

Odată am facut un calcul din curiozitate să văd câte zile de post sunt într-un an şi am observat că sunt peste 6 luni de înfrânare. În condiţiile acestea e oarecum firesc să ne punem întrebarea:

De ce sa ţinem post când viaţa e scurtă şi trebuie să ne bucurăm de ea?

De ce ar ţine un tânăr post? care ar putea fi motivaţiile lui? cum am putea noi să ne convingem prietenii că postul este necesar şi trupului nostru, dar mai ales sufletului?

Din start trebuie să spunem că a ţine post fără o motivaţie religioasă, fară a fi în relaţie cu Dumnezeu, fără a nădăjdui că există o viaţă veşnică, e oarecum paradoxal. Foarte rar o să întâlnim persoane care ţin post din alte motive, decât cele religoase. De obicei principalul motiv ar fi o cură de slăbire sau o perioadă de dezintoxicare de toxinele lăsate în noi de mâncărurile grase.

Duminică, în ziua de 27 iunie 2010, Prea Sfinţitul Petru, Episcop de Hâncu a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel la Biserica Sfântului Pantelimon. La slijba arhierească au participat tot clerul Mănăstirii Sfintei Cuvioasei Parascheva şi preoţi de pe întreg cuprinsul ţării.

După ce a fost citită pericopa evanghelică a vindecării celor doi îndraciţi din Gadara de către Domnul nostru Iisus Hristos Episcopul Petru a rostit pentru toţi cei prezenţi un cuvântde învăţătură.

La sfârşitul Liturghiei a fost oficiat un Te-Deum de sănătate şi mulţumire.

“Modul de vietuire care face sa se implineasca persoana umana este viata launtrica, este intoarcerea cu privirea spre launtrul fiintei, este rugaciunea mintii. Si, asa cum spune cuviosul parintele nostru contemporan noua, Iosif Isihastul Vatopedinul, ai carui fii duhovnicesti suntem noi, omul si in mod special calugarul, sa se indeletniceasca cu aceasta lucrare launtrica. Urmand cuvantul proorocului David: “Cautati si vedeti ca eu sunt Dumnezeu!”.

Intr-una din aratarile de dupa moarte ale parintelui Iosif unui calugar evlavios, i-a spus ca mantuirea oamenilor, mantuirea omenirii consta in savarsirea corecta a acestei lucrari a mintii. De aceea, mesajul pe care vi-l aducem de la Sfantul Munte este acest indemn: atat cat puteti, savarsiti rugaciunea Domnului. Deoarece, din nefericire, astazi oamenii pierd foarte mult timp cu nimicuri. Cei mai multi dintre noi, cei mai multi oameni se vaita permanent ca nu le ajunge timpul, ca nu au timp. Si daca am face un “control” al felului in care isi consuma, isi petrec timpul, am vedea ca petrec foarte mult timp ocupandu-se cu lucruri de nimic. De aceea, fratii mei, atat cat puteti, atat cat aveti putere, iubiti rugaciunea! Pentru ca rugaciunea este modul in care dumnezeiescul har salasluieste in inima omului.

În dimineaţa zilei de vineri, 25 iunie 2010, Episcopul Petru împreună cu slujitorii Mănăstirii Hâncu a oficiat Acatistul “Sfintei Cuvioase Parascheva” în Biseria ce poartă hramul acestei sfinte care se află în incinta Sfintei Mănăstiri.

După citirea Acatistului, Prea Sfinţitul Petru, Episcop de Hâncu a ţinut tuturor celor prezenţi un cuvânt de învăţătură.

Să privim, cu frică şi cutremur, prin perdeaua veşniciei puţin îndepărtată. Nu mâna slabă a omului a dat uşor la o parte această perdea. Ea a fost dată la o parte de El — Dumnezeul cel Unul, Viu şi Adevărat. Cine în afară de El ar putea să o înlăture? Toate minţile omeneşti luate la un loc cu toate puterile ce nu ţin de ceruri nu ar putea urni această perdea.

El S-a îndurat de oameni şi a mişcat perdeaua. Şi trei raze de lumină s-au răsfrânt asupra oamenilor ce poartă icoana Sa în ei înşişi. Cei aleşi au văzut aceasta şi au tresărit de bucurie sfântă. El S-a revelat ca Unul Incomparabil — comparabil doar cu El însuşi.

Dumnezeul cel Unul, Viu şi Adevărat S-a revelat ca Tată, Atotputernic şi Creator.

Suntem într-un cerc profan de discuţii. Vorbe, vorbe, vorbe... De cele mai multe ori goale, în care nu se suflă un cuvânt despre Dumnezeu - Tatăl nostru al tuturor -, despre dragostea pe care ne-o poartă.. despre viaţa viitoare, răsplata cerească; de ce, oare? Pentru că oamenii se ruşinează să aducă vorba despre Dumnezeu.

Dar ceea ce uimeşte mai mult este că chiar oamenii care trec drept evlavioşi şi drept ,,luceferi“ în societate arareori vorbesc despre Dumnezeu, despre Mântuitorul Hristos, despre valoarea timpului, despre înfrânare, judecată, fericirea viitoare sau chinurile veşnice, atât în cercul familiei, cât şi în acela al oamenilor de lume, şi-şi petrec adeseori timpul în discuţii sterile, jocuri de societate, distracţii. Şi aceasta se întâmplă tot pentru că se ruşinează să înceapă o asemenea discuţie, temându-se să nu devină plictisitori sau că nu vor putea să o poarte ei înşişi cu sinceritate.