|
|
|
|
|
|

|
|
|
|
|
Subiectul zilei
Pentru toate fetele care suferă din dragoste…
08.02.2010 09:26 - ortodoxiatinerilor.ro
Dragele mele surioare! scumpele mele care suferiţi din iubire! ascultaţi-mă bine! nu se merită să suferiţi! Fiţi încrezătoare că Dumnezeu are un dar special pentru voi şi aşteptaţi să-l primiţi când Domnul va hotarî. Rugaţi-vă pentru cel ce Domnul vi-l va dărui şi fiţi-i fidele chiar dinainte de a-l cunoaşte!
Când căutaţi îndelung privirile unui băiat, le veţi întâlni, dar le veţi interpreta greşit, vă veţi face visuri, veţi dori, veţi scrie mesaje. Orice mic semnal îl veti amplifica…veţi căuta ,,dovezi ” de iubire in nimicuri când cel de care v-aţi îndrăgostit nu dă niciun semnal!
O greşeală capitală! Nu fata face primul pas, nu e normal! Iniţiativa în relaţie trebuie să o aibă băiatul, pentru că el va fi capul familiei. El trebuie să îşi asume responsabilitatea! Pe de altă parte, ştiu din cele relatate de băieţi, că nu le plac fetele cu iniţiativă în începerea unei relaţii!
detalii »»»»»»
|
PREDICĂ LA DUMINICA ÎNFRICOŞATEI JUDECĂŢI
07.02.2010 14:02 - profamilia.ro
Dintre cele patru ultime realităţi ale omului - moartea, judecata, raiul şi iadul -, Mântuitorul nu a prezentat-o pe nici una într-un tablou atât de zguduitor ca judecata din urmă, când El va pronunţa, în văzul şi auzul întregii lumi, sentinţa fără drept de apel ce va hotărî pentru veşnicie soarta fiecăruia dintre noi: raiul sau iadul.
Dar, pe lângă acea sentinţă cutremurătoare, ceea ce ne izbeşte într-un mod surprinzător, în acest tablou, este criteriul după care Mântuitorul, Judecătorul suprem şi universal, va judeca lumea. Acest criteriu va fi iubirea faptică a semenilor noştri.
Mulţi, chiar şi dintre creştinii socotiţi buni, nutresc o părere greşită despre ceea ce formează esenţa creştinismului. Ei cred că religia creştină este doctrina care, cu ajutorul legilor divine şi bisericeşti, împiedică pe om de a face răul, şi că omul dacă nu a făcut rău nimănui, niciodată, se poate declara fericit, aici şi în veşnicie.
detalii »»»»»»
|
„Mi-e aşa de dor de Târgu-Ocna!"
03.02.2010 12:42 - "Sfântul închsorilor", Alba Iulia, 2007
Închisoarea din Târgu-Ocna a fost construită la sfârşitul secolului al XlX-lea, la iniţiativa unei domniţe din familia boierească Ghica-Comăneşti, îngrozită de traiul osândiţilor la muncă silnică în ocnele de sare din apropiere. Aceştia nu erau scoşi la suprafaţă decât cu ocazia marilor sărbători, restul timpului petrecându-l sub pământ. Domniţa construieşte nişte clădiri - cele mai vechi ale închisorii - în care să locuiască osândiţii, urmând a fi coborâţi în ocnă doar pentru muncă. După ce munca silnică în ocnele de sare a fost desfiinţată, Târgu-Ocna a devenit închisoare cu regim normal, între cele două războaie mondiale, la iniţiativa doctorului loan Cantacuzino, au mai fost adăugate câteva clădiri, devenind închisoare cu regim de sanatoriu pentru deţinuţii bolnavi de TBC.
Grupul lui Gafencu ajunge aici prin februarie 1950, venind de la Văcăreşti, în urma controlului radiologie făcut la Văcăreşti, din cei 40 de suspecţi de TBC, doar 18 au fost găsiţi bolnavi, ceilalţi făcând cale întoarsă la Piteşti. Când au ajuns la Târgu-Ocna, sanatoriul era aproape pustiu, dar rând pe rând, în lunile următoare au sosit alte grupuri cu deţinuţi de toate vârstele şi de diferite orientări politice, cei mai mulţi tineri legionari.
detalii »»»»»»
|
“O, CÂTĂ BUCURIE ATUNCI CÂND NE BATE HRISTOS LA POARTA INIMILOR!”- Din scrisorile Cuviosului Selafiil (siberianul)
03.02.2010 11:48 - razbointrucuvant.ro
“Niciodată să nu crezi ca El nu te ascultă. Inima mea dulce, El te ascultă înainte ca gura să se deschidă şi înainte ca oftatul să ţi se fi slobozit din piept”.
Fiul meu, din nou mă supun gândului meu celui plin de duioasa dragoste pentru tine şi iţi scriu, sperând ca tu vei pune la inima cuvintele mele, nu ca pe nişte cuvinte duhovniceşti, ci ca pe cuvinte venite dintr-o experienţă amară de viaţă, dar şi din îndulciri pe care Domnul Dumnezeu mi le-a trimis atunci când El a socotit.
Aş vrea sa-ţi mărturisesc ca şi eu, un hârb scofâlcit şi uscat, am cutezat a mă apropia de viaţă monahala, nu chiar din fragedă vârsta, deşi poate ar fi fost mai bine aşa. Să ştii ca eu am intrat în mănăstire, cunoscându-i pe Bătrânii de la Pskov, o lavra care n-a fost închisa niciodată, la vârsta de 32 de ani. Maica mea, iubindu-mă foarte mult, nu vroia să mă lase şi nici eu nu eram prea hotărât, fiindu-mi oarecând teama, gândindu-mă ca ce o să fac eu intr-o mănăstire, ca o să mă plictisesc toata ziua!
detalii »»»»»»
|
„Decât să iei pastile pentru somn, mai bine spune un psalm“
02.02.2010 12:00 - ziarullumina.ro
Ne rugăm în diferite momente din cursul unei zile. Fie dimineaţa, când ne trezim, fie la începutul şi sfârşitul mesei şi al muncii zilnice sau seara, când ne pregătim de somn. Prin aceste rugăciuni ţinem legătura cu Dumnezeu. Ele sunt extrase din cultul divin public şi formează cultul personal al creştinului. Dar nu are orele şi rânduiala fixă a celui public, ci ţine de evlavia fiecăruia. Profesor de Liturgică la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pr. Nicolae D. Necula ne-a explicat necesitatea cultului individual al creştinului, exemplificându-ne prin rugăciunea de seară.
Părinte profesor, ştim că Biserica are un cult divin public la care participă toţi credincioşii în biserică, dar şi unul particular, al fiecăruia, în cămăruţa sa. Spuneţi-ne în ce constă acesta din urmă?
Rugăciunile particulare ale credincioşilor fac parte din evlavia fiecăruia şi de aceea nu apar în manualele de liturgică. Aceste rugăciuni au fost înscrise în cărţile de rugăciune editate de episcopiile şi arhiepiscopiile din ţară, fiind o abundenţă, pentru că sunt necesare. Dar, cu toate acestea, nu e satisfăcută întru totul dorinţa credincioşilor care se roagă foarte mult în particular.
detalii »»»»»»
|
DE CE NU CRED OAMENII ÎN DUMNEZEU?
02.02.2010 11:57 - filida.wordpress.com
Deunăzi, un ateu, interesat totuşi de problemele de credinţă, mi-a pus următoarea întrebare:
„− Nu înţeleg, cum puteţi voi, creştinii, să credeţi în Dumnezeu? Toată agitaţia voastră în jurul paşapoartelor biometrice mi se pare o inepţie. Aş vrea să cred în cauza voastră, dar nu aveţi dreptate!”
După felul cum vorbea, îmi dădeam seama că este sincer, dar în acelaşi timp puţin maliţios, ascunzînd niţică superioritate amestecată cu răutate, de parcă cea mutilată aş fi fost eu.
detalii »»»»»»
|
CANOANELE BISERICII: SCHIMBABILE SAU NESCHIMBABILE?
01.02.2010 10:50 - Nikolai N. Afanasiev, Canoane şi conştiinţă canonică, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2005
Biserica este întemeiată pe o stâncă: „Tu eşti Petru, şi pre această piatră voiu zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui.” Cuvintele acestea se pot înscrie pe fruntariile celor mai de seamă biserici ale tuturor confesiunilor, inclusiv pe cea a Romei, însă fireşte, fără tâlcuirea romano-catolică.
Credinţa că Biserica lui Hristos este de neclătit şi de nebiruit cuprinde una din convingerile cele mai temeinice ale creştinătăţii. Într-o vreme de profundă criză mondială, la asfinţitul parcursului istoric al omului, însuşirea Bisericii de a rămâne neclătită este liman de pace pentru sufletul creştinesc. Faţa pământului se schimbă; omenirea porneşte pe căi necunoscute şi necercetate, iar noi înşine, aidoma copiilor noştri, nu ştim în ce fel de noi împrejurări ne va fi dat să trăim.
detalii »»»»»»
|
Sfântul Vasile cel Mare ne vorbeşte despre dreapta raportare a creştinilor faţă de medicină
29.01.2010 14:12 - logos.md
Arta medicala, un dar daruit omului de catre Dumnezeu.
Fiecare arta ne-a fost data de Dumnezeu ca ajutor pentru natura noastra slaba. Spre exemplu: agricultura ne-a fost data intrucat cele ce cresc de la sine din pamant nu sunt indeajuns pentru satisfacerea nevoilor noastre; apoi, arta tesutului, fiindca purtarea imbracamintei este necesara si pentru buna-cuviinta si pentru apararea de influenta daunatoare a aerului si arhitectura (zidaria) la fel, si tot astfel si arta medicala.
Deoarece corpul nostru, din cauza slabiciunii lui, este supus la diferite influente pagubitoare, parte venind din afara, parte nascute-dinauntru, prin mancaruri, si sufera, cand din cauza abundentei, cand din lipsa, de aceea ni s-a dat de catre Dumnezeu, conducatorul vietii noastre intregi, arta medicala, ca un model pentru vindecarea sufletului, pentru ca prin ea sa se taie ceea ce este de prisos si sa se adauge ceea ce este de nevoie.
detalii »»»»»»
|
|
|
|
|
|
Acest site apare cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Petru, Episcop de Hâncu |
© 2010 Mănăstirea "Sfânta Cuvioasa Parascheva" (Hâncu) Republica Moldova, r-nul Nisporeni s. Bursuc |
|
|